Noroc americanilor cu și fără cetățenie!

În episodul 4 de Americanizare am vorbit despre ce sunt codurile nucleare şi cum sunt păstrate. Doar președintele are atât codurile, numite și Golden codes, cât și autoritatea de a ordona un atac nuclear. Codurile sunt păstrate într-un “biscuit” – un credit card care este rupt în două pentru a le extrage din ambalajul din plastic.

Pe hârtia respectivă pot fi găsite şi coduri false, în caz că cineva a intrat ilegal în posesia lor. Preşedintele şi Vice-preşedintele cunosc care sunt codurile adevărate. Totodată, pentru a preveni un dezastru, șeful Departamentului de Apărare (Defense Secretary) poartă aceleași coduri și cheie care trebuie introduse simultan pentru a verifica veridicitatea ordinului dat de președinte. Se spune că Secretarul Apărării poate refuza ordinul preşedintelui, dacă nu este sigur de necesitatea unui atac nuclear. Nu se cunoaşte ce s-ar întâmpla într-o situaţie reală, pentru că din fericire un asemenea atac încă nu a fost ordonat. După ce s-a dat comanda, este activat planul de război şi se accesează SAS (Sistemul sigilat de autentificare aka piceana nucleară), militarii deschid safeul unde sunt codurile de lansare.

Dacă ordinul este primit de un submarin, căpitanul, ofiţerul executiv şi doi alţi ofiţeri confirmă încă o dată comanda şi codurile. Ar dura aproximativ 15 minute ca rachetele să fie gata de lansare.

Dacă ordinul este primit de o bază militară terestră, peste 50 de rachete controlate de 5 echipe de lansare sunt gata, în diferite locaţii să lanseze atacul. Fiecare echipă trebuie să “voteze” afirmativ prin introducerea cheilor speciale pentru lansare, înainte ca oricare dintre ei să apese butonul distrugerii. Odată în aer, rachetele nucleare sunt de neoprit.

Mai jos sunt câteva “curiozităţi”:

După administraţia preşedintelui Kennedy, timp de 15 ani codul real de lansare a rachetelor nucleare era format din opt zerouri – 00000000.

În timpul președintelui Carter, o bază militară a primit informații că sute de rachete se îndreaptă dinspre Uniunea Sovietică. Secretarul apărării a fost la trei minute distanţă de Preşedinte pentru a-i cere codurile nucleare.

În 1962 avionul-spion U2 american a decolat din Alaska şi se îndrepta către Polul Nord, dar s-a rătăcit din cauza aurorei boreale. Pilotul s-a pomenit pe teritoriul Uniunii Sovietice care a trimis imediat câteva MIG-uri pentru a distruge avionul, suspectat că ar fi încărcat cu bombe nucleare. Drept răspuns americanii au trimis două avioane F-102 echipate cu rachete nucleare. Doar o minune a oprit războiul când pilotul avionului U2 a rămas fără combustibil şi a reuşit să aterizeze în siguranţă în afara teritoriului URSS.

În aceeaşi zi de octombrie 27 1962 submarinul american USS Beale a agresat unul sovietic, B-59, în apele teritoriale ale Cubei. Bombele nu erau altceva decât de avertizare, pentru a-i forţa pe ruşi să iasă la suprafaţă. Căpitanul submarinului a interpretat greşit intenţia americanilor şi, convins că este atacat pe bune, şi-a ordonat subalternii să pregătească un atac nuclear. Datorită unui sistem de vot al ofiţelor a fost evitat un dezastru. Toţi trei comandanţi trebuie să-şi dea acordul pentru un atac nuclear. Însă Vasili Arhipov, ofiţerul executiv al submarinului B-59 a refuzat să-şi dea permisiunea şi, după ce căpitanul s-a calmat, ofiţerii au contactat Moscova, care le-a cerut să se întoarcă acasă.

La final, dăm like la pagina de facebook Americanizare, follow pe Instagram și subscribe pe Youtube. Şi nu uităm că indiferent de origini cu toţii suntem americani. Cu sau fără cetăţenie. Goodbye, America. )